0801 Existenţa lui Dumnezeu
Clasa 8-a. Lecţia1. Existenţa lui Dumnezeu
"Nu este Dumnezeu!" Zis-a cel nebun în inima sa. ps. 13,1
“Nu Dumnezeu la făcut pe om, ci omul la făcut pe Dumnezeu”
Feuerbach
Omenirea din totdeauna şi-a pus întrebarea existenţei unei Divinitaţi. Pe parcursul istoriei vedem mai multe teorii care vorbesc despre inexistenţa lui Dumnezeu sau mai bine zis mascarea divinităţii prin lucruri naturale şi închipuiri omeneşti, prin felurite teorii care pe parcursul timpului se contrazic pe sine prin cunoaşterea realităţilor demonstrate.
În lecţia de astăzi vom încerca să descoperim totuşi adevărul care a fost şi este ascuns de unii „aşa zişii filozofi şi oameni de ştiinţă” ai timpului.
Geneza Religiei
1. Naturalistă: de la Lucreţiu (sec. I î.h.) poet roman:” timor primus fecit Deos” frica ia creat pe primii zei. Oamenii necunoscând cauza fenomenelor naturale le-au considerat ca nişte lucruri făcute de anumite zeităţi. Zeus – trăsnet fulger...
- dar nu ştim chiar dacă o astfel de frică a creat această cunoaştere în Divinitate. Oamenii mai bine negau răul decât să se închine la ei. Nu poate un fenomen rău ne iubit de oameni genera o religie. Nu poţi afirma psihologic ca frica să creeze credinţa în Divinitate. Observăm că oamenii au rămas religioşi chiar şi după ce au cunoscut cauza acestor fenomene.
2. Animistă: (anime-suflet) sec. XIX, etnograf- E. Tylor(+1917)(dicţionar ateist) la un moment dat oamenii au început să creadă în duhuri. Argumentând că omul nu putea explica visurile, halucinaţiile, boala, moartea. Filozofii animişti au ajuns la concluzia unei mici dubluri- a fiecărui om. Chiar şi animalele şi plantele au asemenea dubluri. Omul şi-a îndreptat credinţa întro natură însufleţită.
- Omul raţional dintotdeauna a deosebit visul, halucinaţie de realitate. Visurile sânt nişte experienţe personale ale omului şi nu putea să aducă toate la acelaşi efect, apariţia religiei. Astăzi ştiinţa demonstrează de unde vinvisurile, omul totuşi rămâne religios.
3. Ipoteza lui Feuerbach: porneşte de la ideea că sufletul este o activitate neînţeleasă de om care vizează partea lui lăuntrică şi care a devenit existenţă de sine, datorită fanteziei omului: Dumnezeu, zeii, sufletul, sânt nişte proiecţii ale minţii care prin raţiunea umană au devenit fiinţe de sine existente. Aceste idei ale omului ar fi apărut datorită faptului că acesta nu cunoşteacondiţiile organice de activitate a raţiunii şi gândire. Mintea este a trupului biologică. El neagă sufletul ca înţeles creştin şi îl vede ca fiinţă biologică cu creer mai desvoltat decât animalic.
- Bulgacov „homo homini Deus est” „Omul este Dumnezeu pentru sine însu-şi”
Antropoteism- cred într-un om divinizat (tabu).
Dumnezeu – ceea ce din afară controlează pe om, dar şi în om rămâne Dumnezeu. Creticii – văd în teza sa că toată lumea ar fi nebună şi că ea ar trăi după închipuire.
4. Ipoteza Socială: (ca produs al dezvoltării societăţii) ca necesitate a mai bunei desvoltări. Anumite lucruri le vrea, dar nu le poate dobândi şi şi-a creat ideea că viaţa lui depinde de ceva supranatural.
a. religia se poate naşte la o anumită etapă de desvoltare a lumii şi a omului particular. Deci nu a fost de la început religios.
b. Apariţia credinţei la om se datorează la 2 factori: social – care este simţul imposibilităţii de a lupta cu răul din lume şi de a realiza o societate bună. Gnosiologic – religia a apărut când la om a apărut gândirea abstractă şi posibilitatea unei proiecţii fantastice a realităţii. Ei pornesc de la abstract---concret---
a. Sânt popoare religioase care nu au dezvoltat gândirea abstractă, dar sânt religioşi, tribul eve 33 de cuvinte pentru diferite particularităţi ale mersului, dar n-au „a merge”. America latină zeci de cuvinte pentru a defini concret de a muşcării de şarpe după specie şi gravitatea muşcării, dar n-au „a muşca”. Religiozitatea la ei este.
5. Pozitivistă: religia este o cunoaştere nemijlocită a divinităţii şi a legăturii vii dintre noi şi această divinitate. Există un simţ în om care percepe divinul şi îndeamnă întreaga noastră fiinţă şa credinţă şi la un anumit mod de viaţă. Religia se naşte din trăirea lui Dumnezeu. Factori interni – 1. căutarea sinceră a adevărului şi a scopului vieţii. Mânt. Hristos (bateţi şi vi se va deschide...)şi El ni se descoperă prin revelaţie. 2. necesitatea unei morale- care să presupună pocăinţa „schimbarea” în bine a propriilor fapte şi să ne îndemne la iubirea faţă de ceilalţi. Simpla încredere în fiinţa lui Dumnezeu nu ne face creştini, cu atât mai puţin o credinţă în ceva supranatural.
Obiectiv - existent în afara conştiinţei şi independent de ea.
Subiectiv - care are loc în conştiinţă, care aparţine subiectului.
