Odată cu venirea Postului Mare, Creştinii Ortodocşi iau cu asalt bisericile şi mănăstirile arătând dragostea sa faţă de cele sfinte. Putem întilni orce categorie de vârstă, sex, clasă socială, chiar şi politică. Toţi au venit pentru aşi ispăşi păcatele, a conştientiza că totul a fost până aici, de azi încep o nouă viaţă!
Toţi sântem de acord cu aceste afirmaţii, trebuie să facem o schimbare radicală în sinea noastră, lă lăsăm sinele egoist, să luăm Crucea şi să-I urmăm lui Hristos. Dar în ce măsură cei care au trecut pragul bisericii doresc o astfel de schimbare? Câţi dintre noi ne ducem la Hristos cu inima împăcată şi curată de gânduri? Căţi dintre cei care se mărturisesc păcatele o fac conştient şi doresc această schimbare? Oamenii nu mai caută pe Hristos, sau Împărăţia Cerurilor, ei se ţin de nişte obiceiuri, Tradiţii false a babelor, chipurile ar fi bine de împărtăşit odată în an. Şi atunci vine întrebarea, noi venim anume în perioada Postului Mare la Spovedanie şi Unirea cu Hristos pentru a ne schimba? a fi mai buni? sau că aşa mia spus bunica?!